El objetivo de este foro es fomentar el debate acerca del tema del Informe sobre el Comercio Mundial 2012: Más allá de la cooperación internacional en el ámbito de los aranceles. Los invitamos a que nos envíen artículos breves (de no más de 1.000 palabras) sobre ese tema y a que expresen sus opiniones sobre los artículos que recibamos.

El objetivo del Foro es promover un debate bien fundamentado sobre el tema del Informe sobre el Comercio Mundial 2012. Los documentos publicados en el Foro son responsabilidad exclusiva de sus autores. No tienen ningún efecto jurídico en los derechos y obligaciones de los Miembros de la OMC ni suponen un juicio por la Secretaría de la OMC sobre la compatibilidad de cualquier política con las disposiciones de los acuerdos de la OMC.

Ver también:
> Informe sobre el Comercio Mundial 2011
> Foro de debate: Informe sobre el Comercio Mundial 2011
Antecedentes
Las medidas no arancelarias (es decir, las medidas de política, distintas de las arancelarias, que pueden afectar al comercio de mercancías) y las reglamentaciones de los servicios son menos transparentes que los aranceles. Algunas de ellas se aplican por motivos legítimos (es decir, con objeto de que los países puedan lograr objetivos de política legítimos). Otras se utilizan principalmente para proteger a los productores nacionales. La mayor parte de las medidas no arancelarias afectan más a los costos fijos que entraña para los exportadores el acceso a los mercados extranjeros que a los costos variables de su presencia en esos mercados. Para superar los obstáculos creados por las reglamentaciones puede ser necesario llegar a alguna forma de convergencia de esas reglamentaciones y establecer una estructura de gobernanza de varios niveles. Por esas razones, las medidas no arancelarias y las reglamentaciones de los servicios plantean dificultades específicas a la cooperación internacional en materia de comercio. Es sumamente importante comprender la naturaleza de esas dificultades para determinar la orientación futura de la labor de la OMC en relación con dichas medidas.

El INE también ha revisado al alza una décima el crecimiento de la economía española en el primer trimestre, de forma que el avance del PIB de enero a marzo finalmente fue del 0,4% en tasa trimestral, y del 0,9% en tasa interanual. Según las cifras, economía española logra así su cuarto avance consecutivo del PIB interanual, después de siete trimestres continuados de contracción económica.

Los datos publicados son el resultado de una mejora considerable del sector exterior, que aportó 2,6% puntos al crecimiento del PIB (1,4% en el trimestre anterior), y de una aportación negativa de la demanda nacional (-1,9 puntos, frente a cuatro décimas en el trimestre anterior).

En un análisis más detallado de la evolución de la demanda externa, que registra ya su cuarto año seguido de aportación positiva al crecimiento, los datos publicados confirman la fortaleza de dicho sector, si bien si aprecia una leve moderación en los últimos meses. Las exportaciones han aumentado un 8,4% en tasa interanual (un +12,1% de enero a marzo).

Las importaciones en cambio entran por primera vez desde 2009 en terreno negativo, con caídas del -1,7% hasta junio (+6,3% el trimestre anterior), que se reparten entre los servicios (-3,8% frente a +2,7% hasta marzo) y los bienes (-1,1% frente a +7,3%).

Por otro lado, cabe señalar que por primera vez el saldo exterior con la UE-27 es positivo, es decir, que España exporta más a la Unión Europea de lo que importa de ella.

Political science is commonly divided into three distinct sub-disciplines which together constitute the field: political philosophy, comparative politics and international relations. Political philosophy is the reasoning for an absolute normative government, laws and similar questions and their distinctive characteristics. Comparative politics is the science of comparison and teaching of different types of constitutions, political actors, legislature and associated fields, all of them from an intrastate perspective. International relations deals with the interaction between nation-states as well as intergovernmental and transnational organizations.

Political science is methodologically diverse and appropriates many methods originating in social research. Approaches include positivism, interpretivism, rational choice theory, behavioral, structuralism, post-structuralism, realism, institutionalism, and pluralism. Political science, as one of the social sciences, uses methods and techniques that relate to the kinds of inquiries sought: primary sources such as historical documents and official records, secondary sources such as scholarly journal articles, survey research, statistical analysis, case studies, and model building.

“As a discipline” political science, possibly like the social sciences as a whole, “lives on the fault line between the ‘two cultures’ in the academy, the sciences and the humanities.” Thus, in some American colleges where there is no separate School or College of Arts and Sciences per se, political science may be a separate department housed as part of a division or school of Humanities or Liberal Arts.[5] Whereas classical political philosophy is primarily defined by a concern for Hellenic and Enlightenment thought, political scientists are also marked by a great concern for “modernity” and the contemporary nation state, along with the study of classical thought, and as such share a greater deal of terminology with sociologists (e.g. structure and agency).

Altii sustin ca prizonierii de la Camp Delta, cum mai e numita inchisoarea, sunt supusi torturilor psihice, desi in primele sase luni la interogatorii se folosesc tehnici cunoscute sub numele de „stres si duritate“ pentru a-i intimida si imblanzi pe detinuti. Astfel de tehnici includ privarea de somn, expunerea la conditii extreme si obligarea de a sta in pozitii incomode. Dar avocatii spun ca prizonierii au de-a face cu o forma de tortura psihica prin faptul ca li se refuza informatii despre viitorul lor sau accesul la consiliere legala. Sunt obisnuite rapoartele de sinucidere si, recent, Louise Louk, ofiter-medic in cadrul spitalului inchisorii, a dezvaluit ca unul din cinci prizonieri primeste medicatie pentru ceea ce el a numit „depresie clinica“. Legat de acest fapt, Amanda Williamson, purtator de cuvant al Comitetului International al Crucii Rosii, singura organizatie non-guvernamentala careia i s-a permis sa viziteze inchisoarea, semnala: „Dupa mai bine de 18 luni de detentie, prizonierii nu au nici cea mai mica idee despre soarta lor, nici un mijloc de a recurge la un mecanism legal. Au fost plasati intr-un vacuum legal, o gaura neagra legala. Acest lucru este inacceptabil“. In ciuda acestor critici, atitudinea SUA apare clara. Nu a acuzat nici un prizonier inchis la Guantanamo Bay, dar nici nu exista vreun plan de a-i elibera in curand. Desi cativa dintre cei mai batrani si cei mai bolnavi au fost repatriati, autoritatile SUA construiesc noi cladiri adiacente, refac gardul de sarma ghimpata si inconjoara zona cu ziduri solide.

Generalul Geoffrey Miller, comandantul bazei militare de la Guantanamo, a declarat intr-un interviu ca prizonierii nu sunt supusi nici unui contact fizic, nici unei situatii stresante sau privare de somn in timpul interogatoriilor. El a aratat ca interogatorii „au muncit enorm pentru a deveni interogatori strategici si de a ajuta natiunea noastra. Ei stiu mai multe despre detinuti decat oricine altcineva“. Interogatoriile reiau de cinci ori informatia obtinuta cu 10 luni in urma de la acelasi detinut. Asa-numitele „echipe Tiger“ cauta informatii tactice despre prizonieri, in momentul in care au fost capturati, despre cum isi recruteaza noi adepti organizatiile teroriste, cum isi fac planurile si modul cum se finanteaza. CIA nu interogheaza impreuna cu echipele Tiger, ci fac propriile investigatii.

La sfarsitul anului trecut, Curtea Suprema de Justitie a SUA a anuntat ca va examina daca Guantanamo Bay cade in jurisdictia statului american. S-a pretins ca aceasta inchisoare e in afara jurisdictiei SUA si ca prizonierii nu sunt astfel sub protectia constitutiei SUA. Daca Curtea Suprema va plasa Guantanamo Bay in jurisdictia legala a SUA, vor urma siruri de procese prin care se va cere punerea sub acuzare a prizonierilor sau eliberarea lor. Viata „inconjurata de sarma ghimpata“ este dura. Aproape 135 de gardieni muncesc zilnic cu luptatorii talibani si Al-Qaida, schimbandu-le lenjeria, escortandu-i la dusuri, hranindu-i si stand tot timpul la panda pentru orice surpriza, sub un soare cubanez fierbinte. Cand sunt injurati sau jigniti, ei trebuie sa raspunda prin rapoarte scrise. Cand detinutii incearca sa se sinucida, folosind lenjeria sau propriile haine, gardienii sunt cei care-i gasesc. Este un stres imens.

Inainte de a ajunge la Guantanamo Bay, gardienii se intalnesc cu un psiholog pentru a afla ce-i asteapta acolo. La fiecare sase saptamani se intalnesc cu o echipa de combatere a stresului si pleaca pentru deconectare si antrenament. Atat de solicitanta este misiunea incat recent au fost mutati cu locuintele departe de inchisoare, pentru a scapa de tot ce inseamna viata de acolo.

Singurele zile bune ale prizonierilor se pare ca sunt cele cand dorm sau sunt obositi. Garzile au invatat ca nu trebuie sa se atinga de obiectele detinutilor: Coranul, dat fiecaruia, presuletul sau celelalte accesorii pentru rugaciune, uleiuri sau sageata indicand Mecca. Insultele detinutilor pot fi uneori surse de amuzament. Adora sa-i numeasca pe gardieni magari, crezand ca astfel ii jignesc. Dar apoi urmeaza scuipaturile sau apa aruncata peste ei, daca un gardian ignora, sa zicem, cererea de pasta de dinti a unui detinut. Uneori amesteca sapun in apa si-l arunca peste gardieni.

Din patru gardieni la fiecare bloc de 48 de celule, doi patruleaza tot timpul, vazand pe fiecare detinut la un interval de 30 de secunde. Conversatiile lor trebuie sa ramana pur operative, dar daca un prizonier intreaba, de exemplu, unde se afla, gardianul nu poate raspunde. Intre 12-15% dintre gardieni sunt femei, care indeplinesc toate serviciile, mai putin escorta la dusuri. Prezenta femeilor nemultumeste detinutii. Sergentul Jen McWilliams spune ca unii refuza sa primeasca ordine de la o femeie, iar altii se dezbraca atunci cand le vad. Potrivit gardiencei Williams, 70 de detinuti au fost repatriati, natiunile lor urmand sa decida daca-i condamna sau nu. Cei trei copii care sunt inchisi aici au varste intre 13-16 ani, traiesc intr-un bloc separat si au fost recomandati pentru repatriere.

Anul trecut, un capelan musulman din marina conducea chemarea la rugaciune. De cinci ori pe zi, locotenentul Abuhena Saif-ul-Islam ii chema, prin megafon, la rugaciune. Uneori se plimba prin inchisoare, stand de vorba cu detinutii printre gratii. Intrebat daca legile confidentialitatii l-ar impiedica sa dezvaluie o posibila amenintare la adresa SUA, el a spus ca ar trebui sa se decida cum sa aduca la cunostinta superiorilor acea informatie. Deoarece este legat prin juramantul confidentialitatii, daca aude despre o potentiala problema va trebui sa hotarasca singur cum sa pastreze confidentialitatea si in acelasi timp sa previna situatia.

De cand capitanul James Yee a fost insarcinat cu securitatea la Guantanamo Bay, nu numai ca nu mai exista un capelan acolo, dar nici confidentialitate nu mai exista. „Continutul conversatiei nu este confidential. Ii las sa stie asta de la inceput“ – afirma maiorul Daniel Odean, preot. Un nou capelan musulman urmeaza sa soseasca in curand. Pana acum inchisoarea a avut sase preoti crestini, carora detinutii, predominant musulmani, nu li se confeseaza. Odean spune ca functia de baza a preotilor este de a furniza detinutilor accesoriile necesare pentru rugaciune. Cu detinutii se intalnesc totdeauna la cererea acestora, intr-o „zona neutra“, pentru intimitate. Gardienii transmit cererile detinutilor prin computer, apoi preotii raspund. Cererile implica, de obicei, doar accesoriile pentru rugaciune, neexistand o relatie de consiliere. Uneori detinutii isi conduc singuri rugaciunile, majoritatea cunoscandu-se intre ei si avand conducatori lor.

In luna noiembrie, 2003, un reporter de la „Military Times“ a facut o documentare de trei zile la inchisoarea Guantanamo Bay. Vizita a facut parte dintr-un tur media bine regizat, care se tine in fiecare saptamana pentru a transmite mesajul ca detinutii – „luptatorii inamici“ – sunt tratati in mod corect si uman. Dupa descrierea jurnalistului, reporterii au trebuit sa semneze, mai intai, o intelegere prin care se obligau sa nu puna intrebari despre investigatiile in curs. Li s-a interzis sa vorbeasca cu translatorii sau cu oricare dintre cei implicati in interogatorii. La Camp Delta, unde li s-a spus ca traiesc detinutii, au vazut un corp de celule goale, in care, de asemenea, fotografiatul era interzis. Celulele aveau in interior o «toaleta asiatica» (o gaura in podea cu doua locuri pentru picioare), o chiuveta, un sticker cu o sageata indicand Mecca si un covoras pentru rugaciune. Detinutii erau chemati la rugaciune de pe un CD difuzat in intreaga inchisoare. „Toate cele trei blocuri de maxima securitate arata la fel, ni s-a spus, desi „detinuti problema“ exista. Ni s-a mentionat ca se traieste mai bine in blocul patru, de securitate medie, lucru care parea evident cand am vazut un detinut stand intins la umbra unei mese de picnic, zambind reporterilor prin gardul de sarma ghimpata. Alti doi, purtand hainele albe specifice celor din blocul patru, stateau cu picioarele incrucisate pe un covoras de rugaciune. Nici un covoras monocromatic in acest loc. «Numim acest loc pamantul promis. Daca trebuie sa te afli intr-un astfel de mediu, iti doresti sa fii aici», ne-a precizat colonelul Nelson Cannon“. In interiorul celulei comune se aflau, pe rafturi sampoane antimatreata, diferite jocuri, carti si un congelator plin cu gheata. 44 de camere de luat vederi sunt tot timpul «cu ochii» pe ei, dar pot folosi baia in mod privat. Afara, langa zona de picnic, se afla o plasa de volei, un teren de fotbal si postere ale soldatilor americani reconstruind Afghanistanul. „Mesajul este ca lucrurile se imbunatatesc. Vestea buna e ca soldatii se implica, reconstruiesc cladiri, le predau copiilor“, le-a spus Cannon.

In apropiere de blocul patru se afla spitalul, o constructie alba, curata, care e probabil si cel mai racoros loc din inchisoare. Aici jurnalistii au aflat ca majoritatea pacientilor sunt cu probleme de stomac, rani de la sport, multi dintre detinuti preferand sa joace fotbal in timpul liber. Dupa declaratiile capitanului Steve Edmonson, comandantul spitalului, in acest loc au fost tratati mai bine de 20 de detinuti, dupa tentative de sinucidere, inclusiv un tanar aflat in coma timp de trei luni. Doctorii se confrunta cu o gama larga de probleme mentale, avand pacienti care au venit aici cu schizofrenie. Altii nu au beneficiat niciodata de tratament medical si au fost vaccinati pentru prima oara. Totodata, comandantul spitalului a adus la cunostinta reporterilor ca tuberculoza a fost un motiv de ingrijorare pentru cadrele medicale de aici, inregistrandu-se chiar cateva cazuri de malarie. La sfarsitul articolului, jurnalistul se asociaza opiniilor multor critici fiind de parere ca „problema nu este ca prizonierii sunt captivi, ci faptul ca sunt tinuti aici fara a fi acuzati, fara a avea acces la avocati sau tribunale“.

Pentru a se evita nesiguranta in alimentarea cu gaze naturale, orice companie care doreste sa importe gaze trebuie sa prezinte confirmarea de furnizare de gaze naturale de catre Gazprom/Gazexport Moscova pentru firma importatoare, sa obtina licenta de furnizor de la Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale si sa prezinte contractele de vanzare a gazelor naturale importate pe piata interna din Romania, din care sa rezulte asigurarea rezervarii capacitatii de transport (prin Sistemul National de Transport) aferenta acestor cantitati de gaze naturale. Nu in ultimul rand, Romania nu a exportat si nu exporta gaze naturale, deoarece sistemul national de transport nu permite acest lucru.

It will photograph the Amazon and Rio Negro Rivers of northwest Brazil in partnership with charity Foundation for a Sustainable Amazon (FAS).

Google will train local people to collect images, and will leave behind equipment so work continues long-term.

Pictures will be stitched together so users can explore 360-degree panoramics of the area.

FAS approached Google two years ago with the plan to digitize high-quality images from the Amazon basin to demonstrate the effects of poor global sustainability efforts and widespread deforestation on the landscape.
Continue reading the main story

FAS project leader Gabriel Ribenboim said: “It is very important to show the world not only the environment and the way of life of the traditional population, but to sensitize the world to the challenges of climate change, deforestation and combating poverty.”

For Google, the project represents the biggest challenge for their Street View equipment, which was first designed to work over well-maintained, modern roads.

Google’s engineers will use the Street View “trike”, originally developed to reach off road areas – such as Stonehenge and Kew Gardens.

“We’ll pedal the Street View trike along the narrow dirt paths of the Amazon villages and maneuver it up close to where civilization meets the rainforest,” Google described in a blog post.

“We’ll also mount it onto a boat to take photographs as the boat floats down the river.”
In addition to the street-level pictures, it will use technology developed to photograph business premises in the US to take images within buildings and community centres along the river.

Google hopes doing so will give a “sense of what it’s like to live and work in places such as an Amazonian community centre and school”.

Equipment will be left behind for local people to use and continue the work of the project

The project will start in the town of Tumbira, where the California-based company has attracted much attention.

Residesnt Maria do Socorro da Silva Mendonca had never heard of Google, but is excited by the project.

“I don’t know anything about the Internet,” the 40-year-old mother told AP.

“I think it is wonderful because our community was never published anywhere, not even [big Brazilian city] Manaus.

“Nobody knows we are here.”

Google’s Street View service was launched in 2007, at first just covering a few US cities.

Shanghai nu s-a numit întotdeauna astfel. Până la dinastia Sui, era numit satul Huating (華亭鎮). Sub dinastia Tang, a devenit prefectura Huating, înainte de a i se da numele actual sub dinastia Song.

Dată fiind locaţia sa strategică la vărsarea fluviului Yangzi Jiang, în centrul Chinei, şi vecinătatea cu oraşe cu o bogată tradiţie meşteşugărească (Suzhou, Hangzhou), Shanghai a devenit rapid un important oraş comercial.

Ocupaţia străină

Cu toate acestea, oraşul s-a dezvoltat din punct de vedere economic de-abia după Războiul opiumului şi ocupaţia străină asupra sa.

În timpul primului război al opiumului, forţele britanice au ocupat temporar oraşul. Războiul s-a terminat în 1842 prin Tratatul de la Nankin, care stabilea deschiderea pentru comerţ a porturilor chinezeşti, printre care şi Shanghai. Prin Tratatul Bogue, în 1843 şi Tratatul sino-american de la Wangxia, în 1844, anumite naţiuni străine au avut dreptul să se stabilească pe terioriul Chinei: este începutul concesiunilor străine.

Odată cu Rebeliunea Taiping în 1850, Shanghai a fost ocupată de o triadă asociată acestei mişcări, numită “Societatea Săbiilor Mici”. Deoarece războiul continua în provincie, mulţi chinezi s-au refugiat în oraş, deşi teoretic acest lucru era interzis. În 1854 au fost introduse legi noi, care permiteau chinezilor să cumpere terenuri în oraş, ceea ce a provocat o explozie imobiliară. În acelaşi an a avut loc prima reuniune a Consiliului Municipal din Shanghai, care trebuia să administreze concesiunile străine. În 1863, colonia americană şi cea britanică s-au unit pentru a forma Concesiunea Internaţonală, iar francezii au creat Concesiunea franceză.

Jocurile de noroc, drogurile şi prostituţia sunt atunci cele mai importante activităţi ale oraşului, ceea ce i-a adus supranumele de “cel mai mare bordel al lumii”. Cel mai cunoscut şef al Mafiei din acea vreme, Du Yuesheng, îşi conducea afacerile colaborând cu poliţia concesiunii franceze.

După războiul sino-japonez din 1894-95, Tratatul de la Shimonoseki va permite japonezilor să se adauge forţelor ocupante. Ei au creat în Shanghai primele uzine din oraş.

Această perioadă a marcat profund identitatea culturală a oraşului, contribuind în anii 20-30 la înflorirea artelor, cinematografului, teatrului şi la crearea primului grup chinez de jazz. Cântăreaţa şi actriţa Zhou Xuan este fără îndoială cea mai emblematică figură a epocii. Tot în Shanghai a fost creat Partidul Comunist Chinez în 1921 şi au fost organizate primele greve muncitoreşti.

Sob Republica Chinei, Shanghai a devenit oraş special în 1927, şi municipiu în mai 1930. Oraşul era ăn acel moment centrul financiar al Asiei, unde dolarii mexicani erau tranzacţionaţi în masă după criza bursieră din 1929. Marina japoneză a bombardat oraşul pe 28 ianuarie 1932. Versiunea oficială era că bombardamentele au avut loc pentru a reprima protestele studenţeşti iscate după Incidentul Manciuriei. Japonezii au pierdut controlul asupra oraşului după Bătălia de la Shanghai din 1937.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Shanghai a devenit un centru pentru refugiaţii din Europa, fiind singurul oraş deschis necondiţionat pentru evrei. C toate acestea, sub presiunea aliaţilor nazişti, japonezii au pus toţi evreii într-un ghetou mizer în 1941.

Instaurarea comunismului

Când la putere a ajuns Partidul Comunist Chinez, oraşul a fost considerat un simbol al capitalismului şi a intrat într-o perioadă de “hibernare”, fiind aproape uitat de toată lumea. În urma reformelor lui Deng Xiaoping, oraşul a fost pus din nou în valoare.

“Perla Orientului” renaşte

Într-un deceniu, “Perla Orientului” a redevenit un centru economic de primă mână. În 2005, 20% din producţia industrială a Chinei a provenit din Shanghai. Oraşul doreşte astăzi să devină centrul financiar al Chinei.

Pe 26 februarie 2002, Chen Liangyu (46 ani) a fost ales ca primar al oraşului de către delegaţii la cea de-a cincea sesiune a celui de-al unsprezecelea Congres al poporului. A devenit apoi secretar al organizaţiei de partid din oraş, înlocuindu-l pe Huang Ju. Acest post important este de obicei însoţit de un loc în Biroul politic al Partidului. Acest lucru s-a întâmplat şi cu Chen Liangyu la cel de-al XVI-lea congres al Partidului Comunist Chinez.

Pe 3 decembrie 2002, Shanghai a fost desemnat să organizeze Expoziţia Universală 2010, care va avea loc pentru prima dată după 151 de ani, într-o ţară în curs de dezvoltare.

Economie

Shanghaiul este centrul financiar şi economic al Chinei, deşi a început reforme economice abia în 1992, aproximativ 10 ani după alte oraşe sau provincii chinezeşti.

Este poarta Chinei către lume.

Programul oficial de dezvoltare

Înainte de 1992, majoritatea fondurilor oraşului mergeau la Beijing, capitala republicii, în timp ce Shanghaiul era un oraş relativ nedezvoltat şi sărac. Pe 5 august 2002, noul primar al oraşului, Chen Liangyu a declarat că doreşte “să facă din oraş, în următorii 3 ani, placa turnantă a pietei financiare interne a Chinei, a circulaţiei de capitalui şi a gestiunii de fonduri, precum şi unul din centrele financiare importante pe plan mondial, pentru cel puţin 10 sau 20 de ani.”

În ziua de astăzi, oraşul contribuie cu aproximativ de 20-25% la bugetul naţional total, fiind acum cel mai dezvoltat oraş din China şi printre cele mai bogate. PIB-ul pe cap de locuitor este în jur de 18,000 euro, cam la aproximativ acelaşi nivel ca Portugalia şi de aproximativ trei ori şi jumătate mai mare ca PIB-ul pe locuitor a Chinei. Ritmul creşterii economice este fenomenal: peste 15% anual (faţă de aproximativ 9% pentru întreaga ţară).

Cererea de curent electric creşte la o rată atât de mare, încât oraşul are pene de curent în mod frecvent.

O altă problemă de care se plâng oamenii de afaceri este infrastructura de Internet, care deşi se extinde rapid, nu face faţă cererii imense datorate de economia digitală.

Construcţiile

Shanghai este cel mai mare şantier urban de construcţii din lume. O machetă gigant a oraşului este vizibilă într-o clădire specială din Piaţa Poporului. La ora actuală, oraşul se mândreşte deja cu peste 640 de zgârie-nori, in timp ce alţi 300 sunt în construcţie, majoritatea în noul cartier Pudong.

În 2007, Shanghai va avea al doilea zgârie-nori ca înălţime din lume, dupa Taipei 101, şi anume Shanghai World Financial Center cu 492m.

Cartierul ultramodern Pudong găzduieşte industrii de vârf (microelectronică şi biotehnologie) alături de numeroase instituţii financiare (de unde şi sumedenia de zgârie-nori]). Aici, arhitectura modernă are un stil unic, mai ales la etajele superioare, unde există mai multe resturante asemănătoare cu nişte farfurii zburătoare.

Totuşi, trebuie precizat că rata de ocupare a birourilor din oraş este destul de scăzută.

Actualmente, la definición de huso horario se basa en las fronteras de países y regiones, y sus límites pueden ser bastante irregulares. En este sentido, a veces se usa el término zona horaria.

Todos los husos horarios se definen en relación con el denominado tiempo universal coordinado (UTC), el huso horario centrado sobre el meridiano de Greenwich que, por tanto, incluye a Londres.

Puesto que la Tierra gira de oeste a este, al pasar de un huso horario a otro en dirección este hay que sumar una hora. Por el contrario, al pasar de este a oeste hay que restar una hora. El meridiano de 180°, conocido como línea internacional de cambio de fecha, marca el cambio de día.

El principal motor de la labor de la OMC para corregir eso es el Programa de Doha para el Desarrollo y los Miembros han reconocido que la creación de capacidad comercial es un complemento esencial del PDD.

La OMC proporciona asistencia en diversas formas para crear capacidad comercial en los países en desarrollo, pero los esfuerzos de la Organización se centran principalmente en orientar a los delegados de los países en desarrollo sobre la manera en que éstos pueden beneficiarse del sistema de comercio. La mayor parte de los gastos de la OMC en “asistencia técnica” se destina a ayudar a los funcionarios a comprender mejor normas y disciplinas complejas de la OMC para que puedan aplicar los Acuerdos de la Organización de manera que permitan reforzar sus regímenes comerciales, y negociar más eficazmente con sus interlocutores comerciales. La difusión más amplia y eficaz de ese conocimiento ha facilitado la participación de funcionarios de comercio de países en desarrollo en la Ronda de Doha y en otras actividades de la OMC.

La mejora de la capacidad comercial también se promueve mediante otras formas de asistencia, entre ellas la construcción de puertos y redes de carreteras más eficientes, el suministro de equipo automatizado a los funcionarios de aduanas y el asesoramiento a empresarios sobre cómo aprovechar las oportunidades comerciales en el mercado mundial. Este tipo de trabajos compete en gran medida a otras organizaciones internacionales, como las Naciones Unidas y el Banco Mundial. Algunos programas, en particular los relativos a infraestructura, requieren un volumen significativo de financiación, no sólo de las organizaciones internacionales sino también mediante aportaciones directas de los gobiernos nacionales. Para que un programa de creación de capacidad comercial sea realmente eficaz, es necesario conjugar todos esos elementos de forma coordinada. Por esa razón, muchas actividades de la OMC en esta esfera conllevan una cooperación estrecha con otras organizaciones internacionales.

La asistencia a los países en desarrollo siempre ha sido parte del programa de trabajo de la OMC, pero su escala y alcance han aumentado enormemente con la iniciativa de la Ayuda para el Comercio.

The last mission of Atlantis was STS-135, the last flight before the Shuttle program ended. This final flight was authorized by President Barack Obama in October 2010, to bring additional supplies to the International Space Station and take advantage of the processing performed for the Launch on Need mission, which would only have been flown in the event that Endeavour’s STS-134 crew required rescue.Atlantis launched successfully for the final time on 8 July 2011 at 16:29 UTC, landing at the John F. Kennedy Space Center on 21 July 2011 at 09:57 UTC. By the end of its final mission, Atlantis had orbited the Earth 4,848 times, traveling nearly 126 million miles in space or more than 525 times the distance from the Earth to the Moon.

Atlantis was named after RV Atlantis, a two-masted sailing ship that operated as the primary research vessel for the Woods Hole Oceanographic Institution from 1930 to 1966.The 460-ton ketch carried a crew of 17 and had room for 5 scientists.

Cea mai simplă definiţie este cea de “scop şi metodă”:

Terorismul este o tactică de luptă neconvenţională folosită pentru atingerea unor obiective politice. El se bazează pe acte de violenţă spectaculară acţionate asupra unor populaţii neimplicate în mod direct în conflict dar cu potenţial de presiune asupra conducerii (stat , organizaţii, categorii sociale sau, împotriva unui grup de persoane civile) în sensul scontat de terorişti – producerea unui efect psihologic generalizat de panică şi intimidare, augmentat de folosirea manipulativă a mediei, cu scopul atingerii unui obiectiv greu de realizat prin mijloace democratice sau convenţionale.

Terorismul poate fi:
un fenomen caracteristic conflictului asimetric, fiind purtat de pe poziţii inferioare de forţă (militară, politică sau economică),
sau purtat de state, grupe de state, organizaţii statale, organizaţii extraparlamentare, sau interstatale, ca o formă de război nedeclarat, neconvenţional, care face abstracţie de la regulile impuse de Convenţiile de la Geneva.

În multe cazuri terorismul este în mod greşit asimilat cu insurgenţa, fanatismul, războiul psihologic, crimele de război şi atrocităţile comise de forţe armate regulate sau cu operaţiuni clandestine. Câteodată această confuzie este întreţinută în mod intenţionat din raţiuni de propagandă.

În aceste condiţii, se pune întrebarea dacă un studiu în plus nu riscă să devină redundant. Noi credem că nu este cazul. Şi iată de ce: prin însuşi faptul că Sistemul Cameral acoperă întreg teritoriul României cuprinzând printre membrii săi firme de cele mai diverse mărimi, cu performanţe şi experienţe dintre cele mai diferite, el devine o sursă de informaţii dintre cele mai credibile. În plus, organizarea, în fiecare an, a Topului Naţional al Firmelor – un demers care de asemenea acoperă întregul teritoriu naţional – constituie un excelent instrument de evaluare a stării economiei. La aceasta se adaugă bazele de date la a căror completare şi dezvoltare specialiştii Camerei Naţionale lucrează în permanenţă. Toate acestea fac ca CCIR să dispună de informaţii preţioase care trebuie puse în circulaţie. Mai important însă, decât informaţiile propriu-zise, este setul de propuneri pentru îmbunătăţirea mediului de afaceri şi pentru dezvoltarea IMM-urilor derivat din acest studiu. Promovarea acestor propuneri prin toate mijloacele este insăşi raţiunea de a fi a Camerei Naţionale.

Comparada con otras vías de administración, la vía intravenosa es el medio más rápido para transportar soluciones (líquidos) y fármacos por el cuerpo. Algunos fármacos, al igual que las transfusiones de sangre y las inyecciones letales, sólo pueden
Antecedentes

Christopher Wren.

En el siglo XVII se describió la inyección intravenosa como nuevo procedimiento para la admininistración de fármacos. Las primeras inyecciones de sustancias por esta vía, realizadas con fines experimentales y no terapéuticos, se deben a Christopher Wren (1632-1723), el célebre arquitecto, que inyectó en 1656 vino y cerveza en las venas de un perro. Estos ensayos fueron continuados por Robert Boyle y Robert Hooke, que inyectaron opio y azafrán también en perros, observando sus resultados.

La introducción de la inyección endovenosa en el hombre y su posterior aplicación a la terapéutica se debe fundamentalmente a médicos alemanes como Johann Daniel Major (1634-1693), quien llamó la atención sobre el método en su Chirurgia Infusoria de 1664; y Johann Sigismund Elsholtz (1623-1688), que en su Clysmatica Nova de 1667 (aunque aparecida dos años antes en alemán) dio a conocer sus experimentos en cadáveres y en seres vivos. Con estos trabajos la nueva técnica demostró su eficacia y se difundió rápidamente.

Maduración de la técnica

En 1843, George Bernard logró introducir soluciones de azúcar en animales. Pero fue sólo en la última parte del siglo XIX y a lo largo del siglo XX cuando se desarrolló la terapia intravenosa basada en nociones idóneas de microbiología y asepsia. En 1853, Alexander Wood sería el primero en utilizar la aguja hipodérmica en una técnica de administración de drogas intravenosas. No obstante, quien verdaderamente popularizó el método fue el médico francés Charles Gabriel Pravaz (1791-1855), quien diseñó una jeringa, precursora de las actuales. En 1870, Pierre Cyprien Ore describió el uso de hidrato de cloral intravenoso para dar analgesia durante la cirugía, estableciendo de esta manera la técnica de administración de drogas intravenosas. En cuanto la nutrición parenteral, cuando Bield y Kraus marcaron un hito en 1896, cuando administraron por primera vez glucosa a un hombre. darse por esta vía.

Danny is notable for its extreme rainfall, the tornadoes generated by it, and the destruction it produced on its path, causing a total of nine fatalities and $100 million (1997 USD, $137 million 2011 USD) in damage. The storm dropped a record amount of rainfall for Alabama, as at least 36.71 inches (932 mm) fell on Dauphin Island. Flooding, power outages, and erosion occurred in many areas of the Gulf Coast, and rescues had to be executed from flooded roadways. Tornadoes generated by Danny on the East Coast caused a great amount of damage. Of the nine fatalities caused by Danny, one happened off the coast of Alabama, four occurred in Georgia, two occurred in South Carolina, and two occurred in North Carolina.

The government of the Hong Kong Special Administrative Region (HKSAR) has been implementing radiation examination for all imported food from Japan to verify its safety. Foodstuff which passes this examination is issued an inspection certificate from the government’s Centre for Food Safety, however this is not well known among the general population.

With this situation in mind, the two associations implemented a large-scale promotional campaign for Japanese food, which was entitled “Love, Japanese Food: a 50% discount with 100% safety”. This campaign aimed to attract customers by offering half-price dishes or issuing coupons worth a 50% discount. The participating shops also displayed a poster (Picture 1) advertising the safety of Japanese food, and displayed a sample of the inspection certificate in hopes of restoring consumer faith in the cuisine.

Contaminarea cu microbul sifilisului se face prin raport sexual, prin atingerea leziunilor unui bolnav, prin sărut, atingerea obiectelor contaminate (pahar, briciul de la frizer, instrumente medicale insuficient sterilizate).

Contaminarea se mai poate face pe cale congenitală când femeile gravide nu sunt controlate la timp de către medic. Când contaminarea mamei are loc în prima perioadă a sarcinii, fătul va fi mort şi expulzat prematur. Dacă infecţia s-a produs mai târziu, fătul se va naşte viu, însă cu urme vizibile de sifilis.reprezinta inca o boala cu transmitere sexuala larg raspandita chiar si in tarile cu nivel inalt de dezvoltare.Este o afectiune asociata cu consumul de droguri si infectia cu virusul HIV. Sifilisul apare atunci cand, niste microorganism numite spirochete -Treponema Pallidum se inoculeaza in membranele mucoase. Acest lucru se intampla cel mai des prin contact sexual. T. pallidum patrunde in organism prin piele si mucoase la nivelul microleziunilor produse prin abraziune si ajunge in sange si limfa, unde se multiplica pana la aparitia leziunii primar – sancrul sifilitic primar,timp in care sangele acestor pacienti este contagios. Leziunea primara dispare spontan dupa aceasta perioada, boala trecand in etapa de sifilis secundar. T. pallidum patrunde in organism prin piele si mucoase la nivelul microleziunilor produse prin abraziune si ajunge in sange si limfa, unde se multiplica pana la aparitia leziunii primar – sancrul sifilitic primar,timp in care sangele acestor pacienti este contagios. Perioada de incubatie este de 21 de zile, exceptional poate dura pana la 6 saptamani, pana la aparitia sancrului primar. Sifilisul primar este caracterizat de prezenta sancrului si a adenopatiei satelite (unde T. pallidum este in faza de multiplicare) si dureaza 4-6 saptamani. Dozele ineficiente de tartament in aceasta perioada pot duce la intarzierea aparitiei sancrului si la atenuarea manifestarilor clinice ulterioare. Leziunea primara dispare spontan dupa aceasta perioada, boala trecand in etapa de sifilis secundar.

Sifilisul secundar are un tablou clinic dominat de mialgii, febra, cefalee, rash cutaneo-mucos maculo-papular, caruia i se pot adauga: condyloma lata cu rezolutie spontana, poliadenopatie (85%). Leziunile secundare apar in ciuda titrurilor mari de anticorpi, acest fapt explicandu-se prin modificarea expresiei antigenelor de suprafata. In aceasta perioada poate aparea invazia subclinica a sistemului nervos central in circa 40% dintre cazuri. Sifilisul secundar dureaza intre 2 si 6 saptamani si manifestarile clinice dispar spontan. Boala intra in faza latenta (sifilisul latent), cu o durata intre 5 si 25 de ani,in care diagnosticul posibil este cel serologic. In lipsa tratamentului specific, 25% dintre pacienti pot prezenta recurente ale manifestarilor cutanate. In aceasta perioada, T. pallidum persista in ganglioni limfatici, splina, ficat.

Trecerea in stadiul tertiar (sifilis tertiar) are urmatoarele forme: sifilisul cardiovascular, neurosifilis, tabes dorsalis. Sifilisul tertiar a devenit extrem de rar, in tarile dezvoltate aparand doar cazuri sporadice.

Sifilisul are o deosebita importanta in sarcina si in cadrul patologiei neonatal , afectand grav prognosticul evolutiei sarcinii, asociindu-se cu: cresterea numarului nasterilor premature, moarte fetala in utero, malformatii congenitale si transmiterea verticala a infectiei – sifilisul congenital.

Entre treinta y cuarenta tipos de VPH se transmiten normalmente por contacto sexual e infectan la región anogenital. Algunos tipos de VPH transmitidos por contacto sexual pueden producir verrugas genitales. La infección persistente con algunos tipos de VPH transmitidos sexualmente denominados de «alto riesgo» (diferentes de los que causan verrugas) puede evolucionar y producir lesiones precancerosas y cáncer invasivo.3 La infección con VPH es la causa principal de casi todos los casos de cáncer cervical,4 aunque en la mayor parte de las infecciones con este tipo de virus no se produce ninguna patología. En el año 2008 el médico alemán Harald zur Hausen (1936–) recibió el Premio Nobel de Medicina por el descubrimiento de VPH como una causa de cáncer cervical.

La mayor parte de las infecciones con VPH en mujeres jóvenes son temporales, y tienen poca importancia a largo plazo. El 70% de las infecciones desaparecen en 1 año y el 90% en 2 años.5 Sin embargo, cuando la infección persiste —entre el 5 y el 10 por ciento de las mujeres infectadas— existe el riesgo de desarrollar lesiones precancerosas en el cuello del útero (el cérvix), que puede progresar a cáncer cervical invasivo. Este proceso normalmente lleva entre 15 y 20 años, dando muchas oportunidades a la detección y el tratamiento de las lesiones precancerosas, a menudo con altas tasas de curación.

En los países con recursos financieros suficientes se utiliza el test cervical papanicolaou (pap) para detectar células anormales que podrían degenerar en cancerosas. Un examen cervical (inspección visual) también puede detectar verrugas y otros crecimientos anormales, que aparecen como manchas blancas en la piel cuando se lavan con ácido acético. Las células anormales y cancerosas pueden elimimarse con un procedimiento simple, normalmente con un asa cauterizante o – más frecuentemente en el mundo desarrollado – por congelación (crioterapia). Recientemente se han desarrollado tests de ADN para detectar VPH, más sensibles que el test pap y la inspección visual. Se están desarrollando también tests de bajo coste, adecuados para centros con pocos recursos, lo que permitirá realizar tests de manera sistemática en lugares donde ahora no es posible en África, Asia y Latinoamérica.

Los tests pap han reducido la incidencia y los fallecimientos por cáncer cervical en el mundo desarrollado, pero aun así hubo 11.000 casos y 3.900 fallecimientos en EE. UU. en el año 2008. El cáncer cervical presenta una elevada mortalidad en áreas pobres en recursos; a nivel mundial, se producen 490.000 casos y 270.000 fallecimientos.6 7 Sobre todo debido a que el test pap es difícil de mantener en centros con pocos recursos, entre el 80-85% de los fallecimientos por cancer cervical tienen lugar en los países en desarrollo.

Con respecto a los sectores con demanda para la inversión, sobresalen los de bienes de consumo y los productos agroalimentarios, además de la maquinaria para el sector textil, tratamiento de madera e industria alimentaria, junto con todo lo relacionado con el sector naval, componentes de automoción e industria médica y farmacéutica. También destacan el sector de la energía eléctrica y las oportunidades derivadas del Plan de Infraestructuras de Transporte, que se concretarán en la construcción de autopistas y de líneas férreas de alta velocidad. El propósito del Gobierno es la búsqueda de cofinanciación en régimen de PPP (Public Private Partnership), pero todo ello teniendo en cuenta la falta de experiencia del país en este tipo de proyectos y contando también con un horizonte temporal muy amplio (el plan llega hasta 2030).

Tampoco hay que dejar de lado el sector de la hostelería, por el desarrollo del turismo que pretende impulsar el Gobierno, ni el sector agrario, ya que otro de los objetivos gubernamentales es aumentar la cobertura del consumo de este tipo de productos con producción nacional.

Como en otros mercados, y con objeto de facilitar las relaciones de carácter bilateral, España firmó con la antigua URSS un APPRI en el año 1991, que todavía sigue siendo de aplicación en Rusia. Además, existe entre los dos países un convenio para evitar la doble imposición, en vigor desde junio del año 2000.